În clasa a cincea, „tovarășa mea dirigintă” era profesoara de desen. Velnicescu Magelona era o domnișoară tânără care abia terminase facultatea
de arte plastice, o prezență diafană și rafinată ca un personaj de pe o pânză a lui Vittorio Corcos, o femeie care avea ceva din fantasma unei flori. Așa mi-o aduc aminte și nu pentru că aveam eu o imaginație mai romantică, ci pentru că așa o vedea toată clasa noastră în care eram doar băieți. Ne invita acasă, stăteam de vorbă, uneori ne făcea prăjituri și sirop. De obicei vorbea foarte puțin când eram în vizită la ea, însă asculta foarte atentă ceea ce spuneam noi. Cred că era strategia ei de a ne cunoaste și a ne apropia.
Orele ei de desen erau astfel împărțite încât să facă loc alternativ unei ore de istoria artei, alteia în care învățam cum să ne preparăm singuri vopselurile din tot felul de oxizi (cumpărați de la magazinul de chimicale), gălbenuș de ou, alte minuni pe care le puneam ca niște mici alchimisti într-un borcănel și unei ore în care exersam pictura – fie acuarelă, guașe și chiar ulei. Pe cât eram de murdari după ce se termina ora, pe atât de plin ne era sufletul după orele ei. Cred că fiecare dintre noi o iubea în taină. Mi-au confirmat asta mulți dintre colegi și nu atunci, ci acum când am ajuns la vârsta amintirilor.
Cu mintea adultului de acum care a cunoscut o sumedenie de profesori, ea era ceea ce aș numi un profesor cu „har”, care lasă în mintea și sufletul elevilor amintiri și nostalgii de neșters. Nu a stat mult lângă noi, magia asta a durat doar în clasa a cincea, timp însă suficient să sădească în cei mai mulți dintre noi un interes pentru estetică și artă, deși eram doar niște copii.
De la ea am învățat, cu uimirea copilului care descoperă magia pentru prima dată, că poate să apară verde pe paletă, amestecand albastrul cu galben și că roșul amestecat cu albastru se transformă în violet. Eram fascinați să vedem cum, parcă sub ochii noștri, se întâmplau mici miracole cromatice.
Nu mai știu nimic despre doamna profesoară , deși mi-aș fi dorit tare mult să o revăd. A lăsat în mine, o urmă subtilă, o notă fină a ei, care face parte din felul în care m-a învățat să privesc frumusețea și estetica. Poate că asta este adevărata măsură a unui dascăl cu har: să rămână discret, în personalitatea elevilor săi, chiar și atunci când timpul i-a pierdut urma.
Și dacă vă întrebați ce legătură au amintirile mele cu acest articol de blog – legătura e țesută în firul invizibil al culorilor. Lecțiile de desen ale doamnei mele nu erau doar despre amestecuri de pigmenți, ci despre lumină și umbră, cald și rece și cum ele pot conviețui pe aceeași pânză. Așa e și în grădină: nuanțele nu se așază la întâmplare, ci se caută, se sprijină, se contrazic și se completează, până când totul respiră un echilibru aproape nevăzut, dar simțit în adâncul sufletului.
Am aflat de la ea, așa cum vă povesteam mai înainte, că patru este numărul de culori pe care le poți folosi într-un tablou , fără ca acesta să înceapă să pară strident. Cu cât folosești mai multe culori pe pânză, cu atât o scenă poate deveni mai haotică. Această perspectivă asupra culorii mi-a fost utilă și în grădinărit. Pentru a simplifica lucrurile, am privit terenul pentru grădină ca pe o pânză goală, și am aplicat lecțiile despre culoare pe care le-am învățat, pentru a-mi ghida alegerile în grădină.
Fig. 1 Pinterest.(nd).Imagine cu design de grădină(accesat la 05 februarie2025)
Culoarea este un instrument puternic. Folosită cu pricepere, poate transforma orice spațiu exterior, indiferent de dimensiune. Poate crea confort vizual, poate ghida privirea către puncte focale și chiar influența percepția temperaturii – cald sau răcoros. Așa că m-am gândit:de ce n-ar funcționa acea regulă a celor patru culori și în grădină?
Primul pas este hardscapingul. Alege o culoare care să se armonizeze cu casa. Poate fi similară, complementară sau chiar opusă, dar cu un echilibru subtil.(Fig.2) Apoi, vine selecția plantelor: două culori armonioase și două complementare. Simplu, nu?
Fig. 2 Pinterest.(nd).Imagine cu design de grădină(accesat la 05 februarie2025)
Folosind culori similare cu hardscapingul, grădina rămâne legată de casă și de împrejurimi. În schimb, culorile complementare adaugă acel „ceva” care atrage privirea și creează dinamism.(Fig.3) Respectând această schemă, selecția plantelor devine mai ușoară. Totuși, nu forța o plantă iubitoare de umbră să reziste în soare doar pentru că se potrivește cromatic.
Fig.3 Pinterest.(nd).Imagine cu design de grădină(accesat la 05 februarie2025)-culori complementare
Culoarea are și o altă magie: poate influența percepția temperaturii. Nuanțele reci, cum ar fi albastrul, violetul și unele rozuri, evocă prospețimea apei și confortul răcorii, fiind ideale pentru zilele toride de vară. În schimb, roșul, portocaliul și galbenul aduc un plus de căldură și sunt perfecte pentru a face grădina să pară mai primitoare iarna.
Fig 4a Fig 4 b
Într-o grădină în plin de soare, o gamă de argintiu și albastru creează o senzație de calm răcoritor (Fig 4a) în timp ce culorile fierbinți precum portocaliul, galbenul și roșul fac ca grădina să se simtă mai caldă (Fig 4b).
Adăugarea de materiale decorative – pietriș colorat, sticlă spartă, ghivece și mobilier de grădină – poate amplifica aceste efecte. Culorile închise absorb căldura, iar cele deschise o reflectă. Astfel, poți folosi această regulă pentru a controla temperatura ambientală: evită suprafețele întunecate în plin soare vara, dar folosește-le pentru a păstra căldura în locuri răcoroase pe timp de iarnă.
Fig.5 Pinterest.(nd).Imagini cu detalii de grădină(accesat la 05 februarie2025)
În zonele umbrite, florile albe și frunzele pestrițe luminează spațiul, aducând un contrast plăcut. Tonuri pastelate de roz, piersică sau galben pal pot transforma o umbră mohorâtă într-un colț plin de farmec. Alternarea acestor pete de lumină creează un efect vizual vibrant.(Fig.6)
Fig.6 Pinterest.(nd).Imagine cu design de grădină(accesat la 05 februarie2025)
Dacă vrei să atragi privirea într-o anumită zonă a grădinii, folosește culori puternice, grupate strategic. O grădină care combină plante cu flori intense și frunze pestrițe devine un adevărat spectacol. În plus, spațiile goale nu sunt de evitat – ele oferă ochilor un loc de odihnă și evidențiază plantele din jur.(Fig.7)
Mulți spun că le-ar fi greu să se limiteze la patru culori. Eu cred că această disciplină ar crea o grădină armonioasă, interesantă și ușor de întreținut. Exact ce-și dorește orice grădinar. Și să știți, nu e atât de greu pe cât pare.
Vă doresc să vă găsiți inspirația în amintirile din copilărie, în alte momente simple care v-au umplut sufletul de culoare și bucurie. Poate fi o lecție de la un profesor drag, o grădină a bunicilor sau doar un apus care v-a rămas întipărit în minte. Pentru că, la fel ca în artă, frumusețea unei grădini începe adesea cu o amintire și se desăvârșește cu un strop de imaginație.
Iar dacă vreodată căutați inspirație sau ghidare, să știți că la Verde cu Stil veți descoperi mereu idei care să vă ajute să dați contur viselor voastre verzi. Pentru că, în fond, fiecare grădină spune o poveste, iar noi suntem aici să vă ajutăm să o scrieți cu armonie și culoare.
