În ultimii ani, mi-am dat seama că e tot mai greu să vorbești despre grădini fără să intri într-o competiție cu algoritmii. Ca și cum tot ce faci ar trebui tradus în reacții și vizualizări, și tot ce contează ar fi să apari, nu să faci.
Se pare că azi o grădină nu mai e frumoasă dacă nu are și cont de Instagram.
Zgomotul s-a lipit de orice meserie prin presiunea de a te promova, de a posta, de a demonstra mereu ceva, iar „dacă nu te promovezi, nu exiști.” —e o afirmație care a ajuns să fie mai puternică decât orice fundament stabil al unei profesii.
Mi se pare nedrept că poți fi mediocru, dar dacă știi să vorbești despre tine suficient de tare, lumea te crede valoros. Mi se pare nu doar nedrept, ci și periculos: am ajuns să confundăm zgomotul cu competența, pentru că oamenii încep să creadă mai mult în imagine decât în faptă, iar asta schimbă reperele.
Atunci când criteriul devine vizibilitatea, și nu rezultatul, nu mai contează calitatea, ci prezența. Într-un astfel de sistem, nu mai contează ce știi sau ce faci, ci cât de bine știi să te vinzi.
Între timp, mulți dintre cei care chiar știu să facă lucrurile bine ajung să tacă,
Obosiți, pentru că e greu să concurezi cu un sistem care valorizează prezența constantă, nu rezultatul muncii și cu logica rețelelor, care cer apariții zilnice, nu competență.
Ajungi inevitabil să te întrebi care mai este valoarea profesională reală a unei persoane care își promovează consecvent activitatea. În spatele abilității de a te promova, se pot ascunde multe — lipsa de experiență, golul profesional sau pur și simplu talentul de a vorbi frumos despre nimic.
Desigur, există și excepții; am văzut oameni cu notorietate construită cu mult înaintea apariției acestui trend , a căror reputație era deja foarte solidă, folosind platforme ca TikTok sau FB într-un mod inteligent — explicând, educând, ajutând, dar am văzut și reversul: oameni care par competenți doar pentru că știu să se filmeze bine.
Și mă întreb sincer — m-aș lăsa pe mâna unui medic descoperit într-un clip viral, fără să știu nimic despre pregătirea lui reală? Aș merge într-o clinică privată doar pentru că pare perfectă în promovare?
Poate că superficialitatea a existat mereu, dar niciodată n-a fost atât de
vizibilă. Diferența e că astăzi, promovarea a devenit criteriu de credibilitate. Și că cine nu se arată, dispare. Iar asta schimbă profund felul în care percepem competența, seriozitatea și adevărul.
Mai grav e faptul că falsul a devenit tot mai greu de recunoscut. Văd zilnic texte și imagini care par autentice, dar sunt generate de inteligența artificială; povești emoționale, cu fotografii impresionante, care strâng mii de reacții și comentarii — și doar doi sau trei dintre cei care reacționează își dau seama că nimic din ce au citit/văzut nu e real.
Ajungem să ne emoționăm în fața unei povești inventate de AI, fără nicio legătură cu realitatea. Periculos… pentru că falsul se propagă mai repede decât adevărul, pentru că devine emoțional credibil și oamenii reacționează instinctiv, fără să mai verifice, pentru că în timp, ne schimbă raportul cu realitatea — și nu mai știm ce e autentic și ce e doar bine fabricat.
Mereu mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu limbajul rețelelor — cu hashtagurile, sloganurile și algoritmii de promovare și vizibilitate.
Sincer…niciodată nu l-am înțeles cu adevărat iar acum mi se pare prea
târziu și inutil să mai fac efortul de a-l înțelege .
Probabil nici nu mai merită, pentru că mult prea des am constatat că nu tot ce se vede acolo înseamnă neapărat valoare.
Am cunoscut și cunosc oameni care fac lucruri excepționale: grădini, construcții, spații care respiră competență și seriozitate, oameni care nu se promovează deloc sau aproape deloc și folosesc discreția ca formă de demnitate profesională. Ei nu apar zilnic online, deși rezultatele lor rămân vizibile ani la rând.
Uneori mă uit la tot ce se publică pe rețelele de socializare și mă întreb câți dintre cei care citesc mai iubesc grădinile în sine, nu imaginile cu ele. Pentru că o grădină adevărată nu se face pentru fotografie, nu se termină într-un sezon și nu se măsoară în reacții.
După un timp, înveți să alegi liniștea în locul zgomotului și rezultatul în locul aparenței. Poate că asta ține de vârstă sau doar de experiență.
Un client bun vine oricum, atunci când trebuie iar un om care chiar înțelege ce faci, nu are nevoie de zece postări ca să se convingă.
Așa că, dacă mai scriu uneori, o fac pentru cei care simt la fel.
Pentru cei care caută autenticitate și informație corectă, nu spectacol.
Pentru cei care cred că, între algoritmi și natură, mai e loc pentru om.
Florin Murgu
Verde cu Stil – add green to your life