Indiferent dacă ești profesionist în grădinărit sau doar începător, tunderea plantelor poate fi o sarcină care să genereze emoții. Dacă tai ramura corectă, vei obține un exemplar mai sănătos și vizual mai armonios. Dacă greșești, poți afecta serios planta sau chiar să o pierzi definitiv, pentru că evident, nu poți lipi ramurile la loc. Și totuși, merită să îți asumi acest risc? Răspunsul este DA, pentru că tăierea este esențială pentru sănătatea și aspectul multor plante și pentru că o tundere adecvată:
- îmbunătățește structura și stabilitatea arborilor și arbuștilor;
- ajuta la prevenirea bolilor și dăunătorilor;
- controlează dimensiunea plantelor.
Ceea ce trebuie reținut este că momentul ales pentru tăiere și tehnica de intervenție sunt esențiale. În continuare, găsești câteva reguli și recomandări care să te ajute să eviți greșelile frecvente și să obții prin tundere ceea ce dorești de la plantele tale.
Pentru că e aproape imposibil (cel puțin eu așa cred) să faceți o evidență cu toate plantele din grădină și să vă documentați asupra intervalului scurt când puteți tăia/tunde , vă recomand mai degrabă să rețineți când NU trebuie tăiat.
Există opinia că cel mai bun moment pentru a tăia este atunci când cuțitul este ascuțit. Iar logica afirmației este de fapt să tunzi atunci când ai timp. Tehnic vorbind, există momente mai avantajoase pentru a tăia, dar așa cum deja știm, timpul nu este mereu aliatul nostru.
De cele mai multe ori, nu veți omorî, nu veți distruge sau nu veți mutila un arbust dacă îl tăiați în afara ferestrei de tăiere recomandate. În loc să vă concentrați asupra perioadei optime recomandate când un arbore/arbust poate să fi tuns/tăiat , poți să îl tunzi și “atunci când foarfeca este ascuțită” – atât timp cât respecți câteva reguli de a nu tăia în următoarele situații:
1.În faza de circulație activă a sevei
Seva este elementul vital al unei plante, comparabil cu sângele în cazul organismului uman. Prin urmare, efectuarea unei tăieturi într-o perioadă de circulație intensă a sevei (cum ar fi începutul primăverii, în cazul multor specii de arbori și arbuști), echivalează cu deschiderea unei răni. Leziunea deschisă poate continua să elimine sevă, ceea ce poate compromite vitalitatea unei ramuri sau chiar a întregii plante.
Fluxul constant de sevă acționează, de asemenea, ca un semnal care poate atrage o serie de probleme potențiale. Componentele dulci ale sevei sunt adesea irezistibile pentru diverși dăunători, insectele pot fi atrase de sevă și pot acționa ca vectori pentru agenții patogeni, facilitând apariția și răspândirea bolilor.
Pe măsură ce rana expusă începe să se usuce, există riscul dezvoltării mucegaiului, care poate accentua susceptibilitatea plantei la infecții. Pentru a minimiza aceste riscuri, se recomandă efectuarea unei tăieturi de testare preliminară pentru a verifica dacă seva mai circulă activ înainte de a realiza tăierea.
Mai jos aveți o listă de specii care “sângerează abundent”
- Mestecenii ( Betula spp.)
- Cireși și pruni ( Prunus spp.)
- Scumpia ( Cotinus spp.)
- Alunul ( Corylus spp.)
- Carpenul( Carpinus)
- Arțarii ( Acer spp. și cvs.)
2. La temperaturi excesiv de scăzute
Plantele sunt mai fragile la temperaturi scăzute. În timpul intervențiiilor , accidental, ramurile se pot rupe și despica. Deși asta este o problemă minoră, ar putea afecta aspectul unei plante sau ar putea crea mai târziu un refugiu pentru insecte și boli. Nu tăiați când temperatura scade sub -5°C. Mai bine stai în casă și bucură-te de căldură în loc să ieși cu foarfeca în grădină.
3.În momentul plantării sau transplantării
Dacă seva poate fi considerată „sângele” plantei, atunci ramurile și rădăcinile reprezintă „mușchii” și „rezervele de grăsime”. Aici se depozitează energia plantei, sub formă de amidon sau zahăr. Atunci când un arbore sau un arbust este plantat sau transplantat, inevitabil se pierde o parte din masa radiculară. Unii consideră că acest deficit ar trebui compensat prin îndepărtarea unei părți din masa totală aeriană a plantei. Totuși, în această etapă, planta este supusă unui stres semnificativ și consumă cantități mari de energie pentru a se reechilibra și a se stabili în noul său mediu.
Tăierea într-un astfel de moment poate elimina rezerve de energie vitale necesare pentru această adaptare. Dacă se îndepărtează o parte prea mare a plantei, reducerea drastică a resurselor energetice poate duce la înfometarea și, în cele din urmă, la moartea plantei. Este recomandat să așteptați până când planta intră în repaus vegetativ înainte de a realiza tăieri.
4.Pe vreme caldă și uscată
Ca și noi, plantele sunt stresate atunci când sunt deshidratate. Privarea lor de rezervele de umiditate prin tăierea frunzelor poate provoca moartea. În loc să folosiți foarfecele acum, mutați-vă atenția pe furtunul de stropit. Temperaturile excesiv de ridicate aduc cu ele un stres excesiv și asupra plantelor. Nu le vătămați mai mult, traumatizându-le și mai mult cu o tunsoare. E recomandat să stați la umbră și așteptați o altă zi mai potrivită.
5.Iarna când ramurile sunt mari
Acest principiu este destul de controversat. Mulți arboriști efectuează tăieri iarna, considerând că aceasta este perioada optimă pentru a observa forma generală a unui arbore. Totuși, realizarea unei tăieri consistente în această perioadă poate duce la deshidratarea stratului de cambiu (prin care circulă apa și substanțele nutritive) la numeroase specii de arbori. Această deshidratare întârzie procesul de vindecare al rănilor, care duce în final la răni inestetice și, în unele cazuri, poate favoriza apariția bolilor sau a dăunătorilor, mai ales în cazul în care tăierea nu este realizată corect.
Din experiență, cred că nu este recomandat să „eliberați trunchiul” unui plante pe timp de iarnă. Prin „eliberarea trunchiului” (limbing up în termeni consacrati sau ridicarea coroanei- crown raising– care se referă la eliminarea ramurilor din zona inferioara a coronamentului unui arbore), se justifică procesul de expunere a trunchiului din diverse motive: fie pentru a evidenția scoarța decorativă, fie pentru a îmbunătăți liniile de vizibilitate, fie din alte rațiuni practice. Este mai indicat să așteptați până la începutul sau sfârșitul verii, perioadă în care trunchiul unei plante mature își mărește diametrul, acumulând rezerve nutritive. Tăierile efectuate în acest moment se vindecă mai rapid, contribuind la formarea unui trunchi fără cicatrici.
6.Chiar înainte de inflorire
Aici cred că lucrurile sunt extrem de evidente: dacă tundeți înainte de înflorire, tăiați bobocii florali. Cea mai bună practică este, în general, să tăiați imediat după înflorire.
7.Pe tot parcursul iernii, dacă plantele au tulpina fistuloasă sau măduva tulpinii este spongioasă.
Tăierea plantelor care au măduva tulpinii moale și spongioasă, poate duce la o deshidratare severă. Deși acest lucru nu va ucide planta, poate afecta aspectul acesteia prin apariția excesivă a zonelor de țesut mort (cankere). Dacă nu puteți aștepta până primăvara pentru a remodela planta, încercați să lăsați un ciot de cel puțin 2,5 cm (ca niște agățători pentru haine) chiar deasupra unui mugure. Astfel, după ce rana s-a calusat, puteți realiza o a doua tăiere de finisare primăvara, fără riscul apariției țesuturilor moarte.
Specii cu centrul medular moale și spongios.
Piperul călugărului– Vitex spp.
Socul -Sambucus spp.
Salcâmul galben– Laburnum spp.
Glădița-Gleditsia spp.
Arborele de mazăre siberian -Caragana spp
Arborele lui Iuda – Cercis spp.
Scumpia– Cotinus spp.
Oțetarul roșu– Rhus spp.
Călinul– Viburnum spp.
